Zdieľať

Tipărirea în Windows se schimbă pe nesimțite: ce înseamnă asta și pe cine va lua prin surprindere

Zdieľať

Știați că a conecta, a instala și a actualiza driverele unei imprimante nu mai trebuie să fie o rutină ca odinioară? Mai ales dacă îmbinați hardware mai vechi cu unul nou. Ceea ce a funcționat într-un singur fel timp de două decenii, cumpărați o imprimantă, instalați driverul de la producător, iar din când în când Windows vi-l actualizează singur se reconstruiește chiar acum pe o bază complet diferită. Nu peste noapte și nu cu un anunț mare. Mai degrabă în liniște, în fundal, în timpul actualizărilor obișnuite de sistem și la cumpărarea de calculatoare noi.

Vestea bună este că, pentru majoritatea oamenilor, asta înseamnă mai puține bătăi de cap, nu mai multe. Cea mai puțin plăcută: există câteva situații bine delimitate în care vechea certitudine se rupe și merită să știți din timp dacă vă privește chiar pe dumneavoastră.

Ce se întâmplă de fapt

Timp de douăzeci de ani a fost valabilă o regulă simplă: fiecare imprimantă avea nevoie de driverul ei, instalat direct în Windows. Acel driver traducea sarcina dumneavoastră în limbajul echipamentului concret și, din această cauză, rula adânc în sistem, cu drepturi ridicate. Comod, dar și riscant iar subsistemul de tipărire al Windows a fost ani de zile o țintă preferată a atacatorilor, iar un nume precum PrintNightmare le dă și astăzi fiori pe șira spinării administratorilor IT.

De aceea Microsoft a decis să abandoneze treptat acest model. În locul miilor de drivere diferite de la producători, mizează pe un singur driver încorporat, standardizat, direct în sistem. Funcționează prin protocolul deschis IPP (Internet Printing Protocol), pe care imprimantele de rețea moderne îl stăpânesc oricum. Avantajul este dublu: mai puține locuri în care ceva se poate strica sau poate fi exploatat, iar actualizările le rezolvă Windows însuși, nu fiecare producător separat.

Recomandăm

Cu alte cuvinte tipărirea ar urma să devină ceva precum conectarea unui mouse sau a unui stick USB. Conectați și funcționează, fără să alergați după drivere. Acesta este scopul. Drumul către el are însă câteva cotituri.

 

Ilustrație: AI-generated

Două neînțelegeri care trebuie lămurite imediat

În jurul acestei schimbări circulă o mulțime de adevăruri pe jumătate. Pe două dintre ele merită să le îndreptăm înainte de a merge mai departe, fiindcă tocmai în privința lor se înșală cel mai des cititorul.

Prima: nu e vorba că Windows „nu vă avertizează". Se schimbă canalul, nu bunăvoința. Actualizările prin Windows Update au funcționat ani de zile astfel încât sistemul descărca și reînnoia singur, în liniște, driverul imprimantei dumneavoastră. Asta se termină însă nu și ceea ce aveți deja. Ceea ce aveți instalat astăzi funcționează în continuare. Se schimbă situația în cazul unei imprimante noi, al unui calculator nou sau al reinstalării sistemului. Atunci driverul de la producător pur și simplu nu mai vine prin Windows Update așa cum venea odinioară și trebuie să-l luați din software-ul acestuia sau să-l instalați manual.

A doua: tipărirea nu este același lucru cu scanarea. Driverul încorporat se descurcă bine la tipărire. Scanarea prin acest canal modern este însă mai limitată, așa că, dacă aveți un echipament multifuncțional și vreți să scanați, probabil veți avea oricum nevoie de aplicația de la producător. Este un amănunt care, în practică, ia prin surprindere surprinzător de mulți oameni.

Și fiindcă tot vorbim de termeni se confundă ușor trei lucruri care sună asemănător. IPP Class Driver este acel driver încorporat de la Microsoft, despre care este vorba în tot acest articol. Universal Print este cu totul altceva, un serviciu de tipărire în cloud pentru firme. Iar driverul universal al producătorului (de exemplu HP Universal Print Driver) este, la rândul lui, soluția proprie a unei anumite mărci. Când dați peste aceste denumiri, merită să nu le confundați.

În cele din urmă încă o distincție, care explică majoritatea situațiilor de tipul „dar mie nu-mi merge". Această schimbare are două niveluri. Cel slab este situația de astăzi: driverul încorporat este opțiunea implicită, dar driverul producătorului încă poate fi folosit ca rezervă. Cel dur se numește Windows Protected Print (WPP), când îl activează cineva, driverele producătorilor se blochează complet și funcționează doar imprimantele certificate prin standardul Mopria. Important: WPP este dezactivat implicit și trebuie să-l activeze cineva în mod conștient. Utilizatorul obișnuit de regulă nici nu ajunge la el din greșeală.

Trei situații în care poate vă veți recunoaște

Teoria e frumoasă, dar decisiv este ceea ce trăiți la masă cu cutia cea nouă. Iată trei scenarii tipice, de la cel mai simplu la cel care se termină cel mai des în frustrare.

Situația A: calculator nou obișnuit, imprimantă nouă

Aveți un laptop din ultima vreme cu procesor Intel sau AMD, Windows 11, și v-ați cumpărat o imprimantă nouă. Felicitări, asta e aproape o plictiseală și în cel mai bun sens.

O conectați prin USB sau o legați la Wi-Fi, Windows o găsește și îi folosește driverul încorporat. În majoritatea cazurilor tipăriți fără să descărcați sau să instalați ceva. Nicio căutare de driver, nicio așteptare. Aplicația de la producător (HP Smart, Canon, Epson și altele asemenea) o instalați suplimentar doar dacă vreți să scanați sau să folosiți funcții mai avansate, precum tipărirea față-verso în broșură ori capsarea.

Pentru marea majoritate a gospodăriilor, noul model este pur și simplu mai comod decât cel vechi. Acesta este exact viitorul pentru care a luat naștere întreaga schimbare.

Situația B: o firmă mică cumpără cinci imprimante

Să ne imaginăm proprietarul unui birou care își reînnoiește dotarea: cinci imprimante noi, două în rețea, trei conectate direct la calculatoare prin USB. Ce îl așteaptă pentru ca totul să funcționeze?

Cea mai importantă decizie cade încă înainte de comandă: sunt toate imprimantele certificate prin standardul Mopria (ceea ce în practică înseamnă că stăpânesc IPP)? La modelele de birou noi ale unor mărci precum HP, Canon, Brother, Epson ori Kyocera, acest lucru este astăzi aproape de la sine înțeles, dar verificarea merită, fie după logoul Mopria, fie în lista de pe pagina mopria.org. Acele câteva minute dinaintea cumpărării economisesc aproape toată durerea viitoare.

Cele două imprimante de rețea sunt apoi partea mai ușoară. Dacă stăpânesc IPP, le adăugați prin Setări și tipăresc prin driverul încorporat, fără să descărcați nimic. Aplicația producătorului o adăugați doar pentru funcții avansate sau pentru configurarea scanării către e-mail.

Cele trei imprimante prin USB sunt ceva mai variate. Modelele mai moderne stăpânesc așa-numitul IPP prin USB și funcționează la fel de fără dureri ca cele de rețea. Dacă nu, instalați software-ul producătorului, dar atenție, îl luați de pe site-ul sau din aplicația producătorului, nu din Windows Update, unde noul driver s-ar putea să nu mai vină. Pe un calculator obișnuit cu Intel sau AMD, asta funcționează.

Și o capcană la final: nimeni nu ar trebui să activeze WPP orbește. Este de ajuns ca doar una dintre cele cinci imprimante să nu fie Mopria. După activarea WPP, ea încetează să funcționeze și înapoi nu se mai poate ușor.

Concluzia pentru proprietar este simplă și este valabilă și pentru costurile de exploatare: decizia care vă protejează o luați la alegerea modelului, nu la instalare. Și poate o întrebare provocatoare la final, trebuie cele trei imprimante USB să fie chiar USB? Trei imprimante mici de rețea ar așeza întreaga firmă pe același drum fără griji ca celelalte două. USB direct în calculator este exact vechiul tipar pe care noul model îl scoate treptat din uz.

Situația C: imprimantă veche și laptop nou

Și acum acea combinație în care surprizele trăiesc cu adevărat. Aveți o imprimantă fiabilă din 2010, care v-a servit bine ani de zile, și pe lângă ea un laptop complet nou din 2025. Ce se întâmplă?

Drumul fără dureri din primul scenariu nu mai este valabil aici. O imprimantă veche de cincisprezece ani aproape sigur nu cunoaște IPP, așa că acel driver încorporat care pornește singur imprimantele noi s-ar putea să nu-i ajute deloc imprimantei dumneavoastră. Windows Update nu mai este plasa de siguranță care odinioară descărca în liniște driverul în locul dumneavoastră. Iar dacă este un echipament multifuncțional, scanarea este de obicei primul lucru care dispare pe noul sistem.

Apoi mai este un lucru care decide totul: ce procesor are noul laptop. În ultima vreme apar tot mai multe mașini cu procesoare ARM, mai ales cu Snapdragon. O parte dintre ele se vând și ca Copilot+ PC, deși Copilot+ nu mai este exclusiv o categorie ARM. Aceste mașini se comportă cu driverele vechi altfel decât calculatoarele clasice cu procesoare Intel și AMD.

Dacă laptopul dumneavoastră are Intel sau AMD, aveți șanse bune ca driverul mai vechi pentru Windows 10 să mai poată fi instalat pe Windows 11. Prin conexiunea USB veți tipări poate fără scanare, poate cu mici erori, dar veți tipări. O frecare ușoară, suportabilă.

Dacă laptopul are procesor ARM, vine surpriza neplăcută. Programul de instalare de la producător adesea nici nu pornește pe o astfel de mașină, iar la o imprimantă care nu cunoaște IPP eșuează și calea de rezervă. Nu e o excepție ca totul să se termine fie cu o liniște completă, fie cu câteva rânduri de absurdități pe hârtie. Pentru o imprimantă atât de veche, în practică asta poate însemna sfârșitul — cel puțin pe acest laptop anume.

A afla în ce ramură vă încadrați durează zece secunde: Setări → Sistem → Despre → câmpul „Tip de sistem". Dacă vedeți acolo „procesor bazat pe arhitectură ARM", sunteți în grupa mai dificilă.

De ce se discută tocmai acum

Poate vă întrebați de ce citiți despre asta tocmai acum. Fiindcă se adună chiar acum câteva termene.

Microsoft nu mai publică, începând din ianuarie 2026, drivere noi de imprimante prin Windows Update pentru Windows 11 și pentru cele mai noi sisteme de server. Din vara lui 2026, la adăugarea unei imprimante sistemul va recurge implicit la driverul său încorporat, iar din vara lui 2027 prin Windows Update vor mai ajunge la driverele producătorilor doar corecții de securitate. WPP în sine nu are deocamdată o dată fixă la care să devină obligatoriu. Microsoft vorbește despre 2027 ca despre o intenție, nu ca despre o promisiune. În mai 2026 firma a redenumit, în plus, platforma modernă de tipărire în „Windows Ready Print", ceea ce a fost însă o schimbare de denumire în setări, nu o schimbare de reguli.

La asta se mai adaugă un lucru. Suportul clasic pentru Windows 10 s-a încheiat în octombrie 2025, iar peticele de securitate pentru utilizatorii obișnuiți se prelungesc într-un regim de tranziție până în toamna lui 2026. De aceea, mulți oameni și firme trec chiar acum la Windows 11 sau cumpără calculatoare noi și, la această tranziție, dau peste sistemul de tipărire schimbat mai devreme decât s-ar aștepta. Nu pentru că la o anumită dată ar fi cedat ceva, ci fiindcă hardware-ul nou și instalarea curată sunt exact momentele în care diferența se manifestă.

Și ce e cu Mac și Linux? Același lucru, doar mai devreme

Aici se cuvine să ne oprim asupra unei întrebări care îi vine neapărat în minte cititorului: este aceasta o născocire a Microsoft sau se întâmplă peste tot? Răspunsul este că e vorba de o direcție la nivelul întregii industrii, iar Windows este în ea mai degrabă întârziat decât pionier.

Apple promovează tipărirea driverless deja de ani de zile. Tehnologia sa AirPrint se sprijină pe același protocol IPP, iar driverele clasice de imprimantă le-a declarat învechite încă pe vremea macOS Catalina, adică în urmă cu mulți ani. Linux, care rulează pe sistemul de tipărire CUPS, se îndreaptă la fel către tipărirea driverless printr-un echivalent numit IPP Everywhere. Cu alte cuvinte, toate cele trei lumi se îndreaptă spre același scop; diferă doar ritmul și detaliile drumului.

Și, ceea ce este grăitor, sunt valabile acolo și aceleași compromisuri. Driverul generic driverless ascunde adesea, și pe Mac, funcțiile avansate ale echipamentelor de birou, precum capsarea, broșura ori eliberarea sigură a tipăririi. Imprimantele foarte vechi încetează să fie suportate pe versiunile mai noi de macOS, iar pe calculatoarele cu cipuri Apple Silicon, ceea ce este de fapt tot ARM, mecanismele moderne de securitate împiedică rularea serviciilor producătorilor cu totul asemănător cu Windows-ul cu procesor ARM. Așadar, când pe un Mac nou descoperiți că imprimanta veche nu mai scanează, nu este o întâmplare. Este același val, doar că a lovit ceva mai devreme.

Ce să faceți atunci cu asta

Merită avute în vedere câteva principii practice, și anume acestea:

  • Înainte de cumpărare verificați Mopria. Este cea mai ieftină asigurare de care dispuneți. Costă câteva minute și economisește ore.
  • Preferați imprimantele de rețea în locul celor doar USB. Sunt mai aproape de viitor și vă dau mai puțină bătaie de cap.
  • Aplicația producătorului instalați-o doar când aveți nevoie de ea. De regulă pentru scanare sau funcții avansate, și descărcați-o direct de pe site-ul producătorului.
  • Nu aruncați imprimanta veche de frică. Mai întâi verificați procesorul laptopului și încercați. Dacă luați în calcul înlocuirea, legați-o mai degrabă de o reînnoire obișnuită a tehnicii decât de panică.
  • Nu activați WPP până nu sunteți siguri că toate imprimantele dumneavoastră sunt Mopria. În caz contrar vă creați o problemă care nu trebuia să apară.

O concluzie cinstită

Dacă din toate acestea aveți de reținut o singură frază, fie aceasta: Windows nu v-a „ucis" imprimanta la nicio dată. Ceea ce se întâmplă este destrămarea în liniște a vechii schele de sprijin a driverelor livrate prin Windows Update și a programelor de instalare care rulau pe procesorul dumneavoastră sub niște echipamente care nu au fost niciodată construite pentru noul mod de lucru.

Pentru majoritatea oamenilor este o ușurare: mai puține drivere, mai puțină alergătură, o tipărire mai fluidă. Pentru cazurile marginale, imprimante foarte vechi, laptopuri ARM noi, medii de firmă cu funcții avansate este un avertisment că merită să știți din timp în ce grupă vă încadrați.

Și încă o observație pentru cei cărora le place să vadă după colț. Dependența de driverele locale nu a dispărut, doar s-a mutat. Acolo unde odinioară domneau driverele fiecărui producător, intră în scenă noile lor aplicații și platformele de tipărire în cloud. Pentru utilizator asta poate fi mai comod. Dar e bine de știut că și viitorul „driverless" are proprietarii săi și prețul său, doar că este distribuit altfel decât odinioară.


Glosar de termeni

IPP (Internet Printing Protocol) – standard deschis pentru tipărirea în rețea, pe care se sprijină întregul nou model „driverless".

Mopria – certificare ce înseamnă în practică faptul că imprimanta stăpânește IPP și poate tipări fără driverul producătorului. Căutați-o la cumpărare.

Driver – software care traduce sarcina dumneavoastră de tipărire în limbajul unei anumite imprimante.

IPP Class Driver – driverul universal încorporat direct în Windows, care înlocuiește treptat driverele fiecărui producător.

WPP (Windows Protected Print) – regim de securitate strict al Windows, care blochează complet driverele producătorilor și permite doar imprimantele Mopria. Implicit este dezactivat.

Universal Print – serviciul de tipărire în cloud al Microsoft pentru firme. A nu se confunda cu IPP Class Driver-ul încorporat.

AirPrint/ IPP Everywhere – echivalente ale aceleiași abordări driverless pe macOS (AirPrint) și Linux (IPP Everywhere).

ARM/ Apple Silicon – generația mai nouă de procesoare (Snapdragon, Copilot+ pe Windows; cipurile M pe Mac), unde driverele vechi ale producătorilor adesea nu funcționează.

CUPS – sistemul de tipărire pe care rulează atât macOS, cât și Linux și în care driverele clasice sunt de asemenea în declin.

Blog Ďalšie zaujímavé články
Coș de cumpărături
Coşul de cumpărături nu conţine articole
TonerDepot.ro
Logare
Menu